De un hău speranță
am atâtea prăpăstii în mine
câte vise uitate
sunt așa de adânci pe cât de mult încap în ele
atât de nepătrunse
monumente ale deznădejdiei
dureroase renunțări
vinovate remușcări
sentimente ucise în leagăn
cu un zâmbet
și o lacrimă ascunsă
am atâtea prăpăstii în mine
câte zboruri devin prăbușiri
și peste toate acestea
o firavă speranță
cât toate hăurile la un loc
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.