Cred că inima mea e un model expirat
un fel de locomotivă cu aburi
gâfâie dacă arde ceva
face un zgomot infernal
se vede fumul de la o poștă
și are un țignal de zici că-i Titanicul
nu poți trece așa fără să o bagi în seamă
te poți supăra pe ea
ba o poți chiar iubi
știi că este acolo și arde sentimente
un fel de cărbune de stea
fochist are angajată o muză
sătulă și ea
bagă în cazan toată iubirea
poate poate într-o zi va crăpa
sau de-atâta viteză va rătăci vreun macaz
sau nu va mai sta la semnal
ori pe-o linie pustie
cu limită de viteză și cap înfundat
o să deraieze
dacă nu cumva a făcut-o deja
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.