Bucurie îngemănată
măiestria separă grâul sfânt de pleavă
cum separ și eu binele de rău
ce bine că în suflet nu e lavă
să-mi ardă comorile să le arunce-n hău.
e magic cum munții plămădesc curajul
murmure de izvoare înălțate-n ecou
cascade de cântec conjugând mirajul
cu falnicul Omu spirit de erou.
ce minunate-s cele patru anotimpuri
însoțite de lumini de la stele și lună
cu soarele iubirii care mângâie chipuri
cu razele speranței împletite-n cunună.
sunt soră cu glia din străvechi timpuri
divine povești ea poate să-mi spună.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.