Atelier de îndumnezeire
melancolia albă printre zăpezi de-argint
iubire înrădăcinată în instinct epopeic
prilejuri de încântare și de alint
salturi peste agonie cu avânt frenetic.
e forfotă-n atelierul de îndumnezeire
din lacrimi și culori pictez un Crist
sculptez în lut o stea cu strălucire
cu ochi imens cu iris de ametist.
până la oboseală șlefuiesc gânduri
zâmbetele care nu se crispează
în slove aranjate rânduri, rânduri
lumina divină ninsă-i de o rază.
iedera nemuririi învelește ziduri
în pustiul iernii să fie verde oază.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.