Cea mai simplă poveste
fără nicio grabă fug norii pe cer
cum să se mai ascundă luna sub ei?
trimite lumini și umbre pe alei
parcul părea învăluit în mister
acolo pe o bancă solitară
ce au scrijelit-o cu numele lor
el și ea cad pradă amintirilor
cum totul a început într-o vară
el purta blugii aduși din afară
ea costumașul lucrat de bunica
cu fusta peste genunchi... atâtica
dar timpul trece ca apele repezi
și s-au trezit, ca peste noapte, bunici
o altă poveste începe de-aici
sonet de Nicolae Tomescu Inocențiu
Adăugat de Irlandezul

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.