E plin sătucul... plin de dor
E plin sătucul de cărări,
De ulițe și doar un drum
Pavat și ăla de plecări
Că de venit, e gol oricum...
La câte-o curte stând comod
Mai cârâie vreo doua cloști,
E plin sătucu-n pomi de rod
Dar să-i culeagă, stau de proști...
Mai sunt pătuluri de știuleți,
Ici colo gardu' ține-un țol,
Iar cioatele mai fac bureți,
Sătucu-i plin, păcat că-i gol...
Sunt guri de lut ce-și cată foc
Să-i fie-aprins de un vlăstar,
Și bătături cu dor de joc,
Un dor de plin, un dor amar...
E plin sătucul de uitați
La grobiște pe deal în sus,
Iar cei ce-au mai rămas purtați
Te uiți la ei că-n zori mai nu-s...
Cei de curând plecat-au toți
În a streinilor priviri,
De unde alții să mai scoți?
E plin sătucul de-amintiri...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prostie, poezii despre gură sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.