Noapte rece
Ramură de viscol ruptă
Geme noaptea la fereastră,
Tulburând candela slută
Prin funesta casă a noastră.
Alte brațe alertate
Ale arborilor triști,
Se cutremură sedate,
Ai naturii vechi artiști.
Noaptea rece betegește
Munți și codrii părăsiți,
Și din ceruri fulguiește,
Dintre aștrii-n nori pitiți.
Fumegă stane de hornuri
Dar în case nici un glas,
Nici de cânt și nici de ofuri
Nu trădează vreun taifas.
Umbre reci în cale strânse
Din grămezi de nea-nghețată,
Născute-s din ceruri plânse
Și de viscoluri sculptate.
Din văzduhul cânepiu
Se mai cern prin noapte fulgi,
Și-n năucitor pustiu,
Pribegesc urme adânci.
poezie de Emil Utalea (20 decembrie 2018)
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.