* * *
Atinge-mi tâmpla cu-n sărut,
Și inima cu gândul tău!
Acum în iarna de cristale,
În timpurile noastre!
Alungă-mi gândurile din noapte,
Zăpezile din păr, și din plete
Și gerul din oase, de pe față,
Atinge-mi viața din neviață!
În clipa asta toată albă,
Pictată la fereastră,
Aprinde-o candelă,
În camera pustie, goală!
Și-ntr-un târziu pe seară,
Apari în visul doar visat,
Topit în lumânări de ceară,
În lacrimi de-așteptat!
...........................................
Ne-a mai rămas cuvântul,
Și-o altă viață ce urmează!
Până vom părăsi pământul,
Să ne-așternem lacrima și gândul,
Prin timpul ce ne-nsoțește trupul!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Marica. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.