Pribeag
Pribeag sub cerul cenușiu
Al unei toamne friguroase,
Mergând spre cai ce nu le știu
Prin labirinturi odioase
Privind cum cerul plange-ntruna
Cu lacrimi reci de ploaie hâdă
Iar inima-mi spune nebuna
Bătând secundă cu secundă
Că timpul meu încet se scurge
Iar viața ce mi-e în derivă
Treptat la jumătate-ajunge
Deși destinul nu se schimbă.
Rămân la fel, doar un hoinar
Prin timp rătăcitor haotic
Fără să am măcar habar
De iubirea ce-i un narcotic.
Acest narcotic mult-râvnit
Încă nu mi se-arată-n cale,
Încă nu l-am reîntâlnit
Și îl aștept în continuare.
Dacă știi unde să-l găsesc
Te rog, spune-mi, nu fi un rău
Și Îți promit, te răsplătesc,
Căci voi putea iubi din nou...
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bogdan Constantin Proca. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre secunde
- poezii despre schimbare
- poezii despre răsplată
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.