Ce nu pot ierta
Obrazul i-am lovit cu palma,
L-am provocat și l-am împins,
De nedescris mi-a fost sudalma,
L-am vrut supus, ucis, învins...
I-am pus bagajul la picioare,
El nu spunea nici da, nici ba,
Avea un fel de-nfumurare
Pe care nu i-o pot ierta...
N-aveam regrete și nici teamă,
Atât am mai putut răbda
Acest actor. Această dramă
E însăși viețuirea mea.
Că l-am urât, știe și el,
Trecutul, acest infidel!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.