În zori
Într-o dimineață de decembrie
Undeva sus pe deal
Stau și privesc peisajul
Cu cele șapte coline ale Iașului,
Gândindu-mă la anii studenției
Când eram bine și voioasă.
Acum ce văd aici, e numai suferință,
Și nu știu de unde vine atâta suferință.
Oameni cu dureri mari și triști,
Stau și așteaptă mângâierea doctorilor,
Vindecarea cea miraculoasă
Cu speranțe pentru viitor.
Atât ne mai ține în viață, speranța.
poezie de Eugenia Calancea (11 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre studenție
- poezii despre peisaje
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.