Secetă la... Bradu!
Din pământ se rupeau fâșii,
Pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi
Bolborosind în aerul hodorogit,
Vântul leneș, uscat,
Descompunea lejer materia,
Casantă, sfărâmicioasă!
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
Iar înăuntrul lor ființele,
Se zvârcoleau îmbibate,
În neodihnă și nesomn!...
Totul curgea,
Numai preotul mai credea în Dumnezeu,
Și venea cu moaștele
Sfintei Filoteia la pod,
Urma slujba, dar soarele
Arsese tot cea ce crease!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre vânt
- poezii despre sfinți
- poezii despre neodihnă
- poezii despre lene
- poezii despre foc
- poezii despre aer
- poezii despre Soare
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.