Mugure bătrân
Era suavă ca cicoarea
Și cerul nins un câmp deschis,
Avea privirea ca răcoarea,
Iar inima un paradis!...
Ningea pe miriști, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Și umbra ei era de mur...
Cânta-n înalturi ciocârlia
Câmpul deschis dădea în pârg
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârșitul sârg!...
Ceruse sorele și luna,
Rodul păgân din spicul greu
Ceruse steaua și cununa,
Să poa*să îmbrace chipul meu!...
Dar cum era un ochi de veste
Cu zori de crin, de mac, de fân,
Ea a rămas ca o poveste...
Și-n lan, un mugure bătrân!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.