* * *
de când eram copil îmi plăcea să vorbesc cu tine
îți admiram felul îngrijit cum te îmbrăcai
și totuși degajai un aer modest
verdele din ochi era câteodată o mare furtunoasă
sau un vultur liniștit scrutând lumea
de pe piscul muntelui
când eram bolnav mă țineai de mână și-mi citeai povești
îmi plăceau cel mai mult acelea când personajul principal
găsea o comoară în pământ, lângă o pădure
și respirația ta
ca a unei păsări din lut albastru
m-ai învățat că iarna e mai albă decât zăpada
seara te rugam să mai rămâi
dar aveai și tu viața ta personală
chiar dacă erai un copil
pereții mei erau pictați cu fluturi
într-o zi ai venit și arătai foarte matură
ca o femeie pregătită să iubească
ai prins în palmă singurul fluture care zbura
avea aripile roșii, polenul se scutura prin aer, și ochii erau puțin speriați
și i-ai dat drumul pe fereastră
de atunci nu ai mai venit
dar eu păstrez fereastra strâns
la piept
poezie de Radu Chiorean (29 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.