Amor sincer

Mâinile sale de martir -
Le divinizez în limba nebuniei
Unei Magdalene fragede;
Respir beţia Erosului,
Calmul mi-l sufocă
Iar zbaterea răsună-n ecou
Precum o şoaptă disperată
Între zidurile pietruite-ale cetăţii.

Cu şuviţa ta îmi spăl
Parfumul trupului de lavă,
Mă binecuvântez fără-ncetare,
Delirul pudorii e-acum ascuns,
Împrăştiat în echinocţiile din mare
Şi ne-ncovoiem a teamă şi supunere
Să privim cum vinul benedictin
Ţâşneşte languros din căldura
Celor două limbi de şarpe,
Căci l-am sorbi până la moarte.

Vreau să-ţi eclipsez buzele de rodie
Cu coapsa-mi plină de albeaţa
Suptă de soare, ce s-a lipsit de melancolie,
Atât de molcomă să ne cheme zorii,
Atât de grăbită să moară de voluptate
Atinsă de clavicula nopţii.
Topeşte-mi spiritul şi pictează cu el
Un altul – în sculptura eviscerelor
De marmură, ale cărnii tale
Şi-a stelelor.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!