Încheietura mâinii stângi
Încheietura mâinii mele stângi,
E drumul către cumpăna fântânii,
Aceea ce adapă veșnicia
Cu secundele nemuririi.
Timpul este cel mai nebun artist plastic!
Cioplește cu mâna mea dreaptă,
Fragmente de artă.
Arcul de cerc al privirii
A rămas înțepenit,
Ignorând plus infinitul.
Am scris cu o lacrimă "lumină"
În întunericul de dincolo de noi,
Iar penelul tăcerii a șters-o
Cu o dungă arcuită ca o sprânceană.
Concav, m-am închis în liniștea mea,
Din care vă privesc zbuciumul
Același de când a fost inventat pământul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre artă
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre sprâncene
- poezii despre secunde
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.