Să lăsăm poeţii să viseze

Din cioburi eşti făcută astăzi
Iubita mea, dorită de mulţi alţii,
Tu ce mi-ai făcut atâtea vrăji cu ochii
Prefăcându-mi inima în candelă nemuritoare.
Din sticlă eşti făcută astăzi
Tu, ce mi-ai fugit cu altul,
Femeia ce mi-a pus un foc în piept
Să ard dorindu-te numai pe tine.
Şi cât te-au strâns in braţe, alţii,
Nu au putut să te-ncălzească
Privesc la tine şi mă minunez, amar,
În ce te-au transformat toţi lupii, ce-au
muşcat din tine.
Ia seama, te iubesc şi-acum femeie,
Pot să-ţi dăruiesc întreaga viaţă,
Dar pun o singură condiţie
Să mergem în faţa Celui ce sfinţeşte
Adevărul şi Iubirea.
Şi-apoi, să nu priveşti în urmă la ce-a fost
La braţul meu să mergi fără de teamă
Lăsându-ţi capul pe-al meu umăr
Cât o să să-ţi lumineze ochii Domnul.
Să nu te-ntorci nicicând la poarta
În care te-am găsit de gheaţă
Acolo sunt doar lupii visători şi însetaţi
De frumuseţea şi licoarea pocalului, ce se
oferă să-ndulcească trecători poeţi.
Să lăsăm poeţii să viseze! Să scrie poezii despre
alte trupuri de femei explorate,
Să-şi termine cerneala şi viaţa pe foi
Pentru o carte ce-o să ajungă în beciurile caselor
deşteptând păianjenii din somn.
Să lăsăm poeţii să-şi vândă cărţile! În timp ce noi
vom respira timpul iubindu-ne prin poale de frunze,
Poale încinse de soare ori îngheţate de ger
Trecătoare, asemeni vieţii acesteia.
Să lăsăm poeţii să viseze, iubito! Priveşte la mine,
în chipul meu ai să vezi răsăritul şi-apusul soarelui
nemuritor, ce-o să te iubească atât cât Dumnezeu
are milă de noi şi de acest pământ.

poezie de Adelina Cojocaru (8 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!