Lăsămant
Mă-ndeamnă Omul, aburcă-te, nu ai de-ales
Mă ispitește Marea, vino pe plajă la topless
De urc pe brânci sau mă târăsc tiptil spre țel
Aceleași pofte, deși de înălțime-s mărunțel
Port biciuri șfichiuite și lanțuri după mine
Capabil de sadisme, cum mândrei îi convine,
Și-i stăruie în ochi priviri de mulțumire
Platonic mă credea, nu taur aprig în iubire
Nu mă-njurați, chiar suportați-mi inepția,
Pe cât de pirpiriu, pe-atât de mare-i bărbăția
Pe șleau mi-au spus-o mai multe poetese
Că are Uniunea veleitare-a-ntâia, pe alese,
Românce, unguroaice, sașe, ce-or fi fiecare,
Îți fac o normă-ntreagă, ca brave secretare
Uitați-mă. Am fost un toboșar, vlăstar de daci,
Un comunist de soi, destoinic, devotat cordaci
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Ardeleanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tauri
- poezii despre poftă
- poezii despre poezie
- poezii despre plajă
- poezii despre mândrie
- poezii despre mulțumire
- poezii despre iubire
- poezii despre comunism
- poezii despre bărbați
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.