Seara de Moş Nicolae

Cade neaua, lacrimile-s reci,
Visele... dansează prin odaie,
Iarna-i răsturnată... pe poteci
Aşteptând pe moşul... Nicolae.

Am cerut, ce altul, nu îi cere,
Sărutări... şi atingeri diavoleşti,
Să îmi scalde trupul în plăcere
Şi în nebunii... dumnezeieşti.

Spintec depărtările cu gândul,
Clipa-ncet... se apropie... tiptil,
Categoric... mie mi-este rândul,
Moşu-i enigmatic... şi gentil.

Arde focu-n sobă... vâlvătaie,
Vântul pe la uşi... îmi dă ocol,
O ispită şi-a ieşit din straie,
Moşule! să nu mă dai de gol.

Picură din ţurţurii... apă vie,
Aburii mă fac... să-ntineresc,
Nu mai fac în veci... filozofie,
Nici ghetuţe nu mai lustruiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!