Colţ cu fericirea

Bulevardul se întinde
Pe-a oraşului retină.
Şi de-a stânga, şi de-a dreapta,
Timpul zace în vitrină
Scris pe scoarţa unor cărţi
Vechi de-un secol şi ceva
Sau cusut cu fir de aur
Pe zarpale şi tafta.

Îl găsesc apoi în rama
Unei pânze... Ce tablou!
Exprimând natura moartă
De la pâine pân' la ou,
Ori sculptat... Femei fertile
Ţinând pruncii cruzi în braţe.
Gânditori tăcuţi. Coloane,
Infinitul vrând s-agaţe.

Printre sute de gablonţuri,
Timpul o podoabă pare,
Suflând strălucirea-i vie
Prafului din galantare.
Alteori, se-aşază peste
Scena teatrului de vară
Dirijând un cor de vorbe
Sau cântând ca o fanfară.

Bulevardul se întinde
Sub potcoava arsă-n jar
Şi-n a vremilor caleaşcă
Mână ultimul birjar.
Chipuri de bătrâni, de tineri
Definesc în mod citeţ
Oglindirea-mi în vitrine:
" Timpu-i tot ce n-are preţ!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!