Coiful
Coiful zăcea aruncat în nisip.
Valurile înaintau și se retrăgeau într-o continuare
a sabiei.
Ploua cu ulei de măsline
iar soarele era un colț de pâine
în gura decapitatului.
Știi
îmi sufla în ureche scoica....
În mine o măslină
naște auzul pe dos!
Câinele își privea craniul cum latră
pe jumătate ros.
Coiful ruginea de rușine.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.