Un alt sens

Pe marea scenă-a vietţi, cu roluri mari şi mici,
Ce trece ca şi râul, ca-naltul firmament,
Atârn şi eu de-o sfoară a unei sorţi la ghici,
Cotrobăind o nişă, un grandios moment...

Pretind mereu afară-mi o mască desânţată,
Hidoasă ca un monstru, cu-n singur ochi de foc,
Ce arde, duşmăneşte, iubesşte totodată,
Se spală de emoţii, un teatru care-l joc...

Idila mea cu viaţa, va merge mai departe,
Ca fir de păpădie, uşor purtat de vânt,
Prin oscilaţii crunte, cu deformări de arte,
Eşecuri şi progrese, o apă şi-un pământ...

Au fost şi înainte mulţi cufundaţi în vis,
Ce căutând menirea, au tot dat greş constant,
Acum şi mie-mi sună, bizarul mai precis,
Dar nu în gen dramatic, ci unul pasionant!

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!