Culorile, clătinându-se, lovesc clipele...
Gândurile mele cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele,
auzindu-se o rază a Lunii cum
străpunge întunericul, și din nou tăcere.
Gânduri independente de clipe urcă miezul nopții
în căutara altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viața însăși.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.