Cine a scos pe gură prima poezie
La gura Altamirei un imberb iber,
probabil într-o zi... un fel de luni,
suspină versuri de a-mor și rugăciuni
blesteme-sânge-flori-lumină-nori.
Rostește poeziile cu pieptul plin
de vântul a-bătut dinspre ghețar,
șoptește: toți ai lui înmărmuresc
cu mâinile înfipte-n măruntaie
de capre, vite ori dușmani de-un car
de ani pierduți în calendare
despre care nimeni, niciodată,
n-a auzit bătrânii să vorbească.
Recită mândrul om cu tinerețea-i castă
învăluindu-l ca o blană jupuită
de pe copacul ce își lasă frunza în
ochiul primului poet să ruginească.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre gură
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.