Ploaia pe tocuri
Din patul ei de cuvinte supraetajate
își admira mănușile care creșteau degerate
pe mâinile ei. Ochii ei își schmbau
culoarea bulgărelui de zăpadă
tâvălit prin cuburile de gheață îmbobocite.
O fantomă speriată de
colțul oglinzii
întindea lacul cu o lebădă.
Băncile își parașutau bârnele
de la cea mai joasă înălțime
unde îndrăgostiții cer în genunchi
o frunză în căsătorie oferindu-le
paiul lor răsucit din ochi.
Se auzeau pași. Un nor
fluiera o ploaie pe tocuri.
Noi inventam o minciună cu aburi
în care să urcăm adevărul din mers.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.