Furtuna
Soarele-a apus, învăluit în arămiul cerului.
Încet a dispărut, plecând dinspre această lume,
Lăsând loc lunii argintii.
Miros de primăvara-i peste tot,
Și triluri mii și mii se-aud în depărtare,
În jur e mare gălăgie, înainte de culcare.
Acum e liniște și nu se știe ce va veni să fie,
Furtună, ploaie sau tot liniște...
Tăcere de mormânt ce ne-nfioară.
Calmul... încet, încet se pierde și foșnetul
De frunze multe realizat, preia iar scena.
Un fulger și un tunet vestesc o noapte de furtună.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Irina Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.