Sonet ajuns la apogeu
Ecoul clipei pacea îmi străpunge,
Iar liniștea se scurge-n transcendent,
Când zboru-ți înspre mine-i coerent,
Și, când din urmă, verbul te ajunge,
Plutind planant, cu aripile-ți lunge,
Mă vezi, toujours, te văd, echivalent,
Noi versuri să captăm din imanent...
Cu mirul său, un Dumnezeu ne unge.
Cresc, Doamne, aripile poeziei pure
Și-n flăcări arde lira, sublim, instantaneu,
Ecouri unduioase, de facto și de jure,
Se-ngână sus de tot, în cer, la apogeu,
Și teamă-mi e, Amalia, c-o să te fure,
Vreun Făt-Frumos, taman, din visul meu
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.