Cetate în suflet
Și azi Cetatea-i în fereastră,
Și-n suflet liniște-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...
În sutele de ani, strămoșii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloșii,
Ce-s paznici neclintiți pe vatră...
Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre pașnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...
Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am ști ce simbol colosal,
Cetatea e, și ce rost are...
Căci Deva, -n noi, este Cetate,
La fel cu tata și cu mama,
Icoane sfinte, venerate,
Ca fericirea și... ca teama...
Ai noștri pruncii ce-o să se nască,
Când vor privi la bolta-albastră,
Și pesta veacuri să zărească,
Cetatea Devai, în fereastră...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eugen Ilișiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.