Călător prin gânduri
Sunt călător prin gânduri în vremea dinainte,
Pe vechi poteci lăsate în urmă, nealese,
Ș pot să merg pe ele spre multe alte ținte,
Să-mi stăpânesc emoții adesea ne-nțelese,
Să-i pun călătoriei toți pașii în cuvinte.
Ajung și trec prin ziua în care o răscruce
Mi-a fost mai importantă și-mi devenise halta
Din care o potecă știam că mă va duce
Acolo unde-i numai o cale, făr-o alta
Înscrisă în destinul ce viața ne-o conduce.
Era pe drumu-acela și mă chema, din noapte,
Un glas pe care gândul îl știe și-l ascultă,
Dar azi n-am cum alege cărări ce cheamă-n șoapte,
Ci caut în tăcere, pe harta mea ocultă,
Trasee neparcurse, cuvinte noi și fapte.
Sunt călător prin gânduri, rătăcitor prin vise,
Pescar ce etalează capturi din vieți străine
Și le așterne-n rândul cuvintelor nescrise
Ce, la lumina zilei, dezvăluie destine
Din lumea ce ascunde potecile omise.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.