Noiembrie (II)
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită, fostă-odată verde,
Iar noi care am sărutat înnoptăm în zâmbete de ger,
Aproape împăcați că vechea dragoste se pierde:
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.