Cafeaua ta
Nobil îți șade cearcănul mâinilor
infinita amiezei paloare,
când asculți vaietul săptămânilor
pe pavajul curții interioare
tropotul cailor și vechea trăsură
a visului blestemat să te poarte,
în dragoste nu există măsură
așa cum nu există în moarte
totul este în fond rugăciune
ca și cum ar fi prima oară
și curg săptămânile ca nebune
și cafeaua ta e dulce-amară.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Duțescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.