Suflet inestetic
mi-e sufletul inestetic
ca un pat nefăcut...
veșnicia a început de două minute
și s-a terminat de un minut...
florile nu pot să învie morții,
oricât le îngrămădim pe sicriu,
la fel lumânările, bocetul
ducă-se, toate, pe pustiu...
mi-e cugetul zănatic
precum un alpinist inveterat,
care urcă pe munte
pe versantul cel mai înclinat...
murdăria e starea naturală
căci ea se face de la sine...
în zadar o negăm prin curățenie
căci murdăria revine, revine...
mi-e sufletul inestetic
ca o vinovăție mocnită...
de ce, Doamne, faci asta?
De ce mă duci mereu în ispită?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eugen Ilișiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.