Sonetul umoristului
O, suflet trist și vesel totodată,
În tine râsul plânge uneori,
Când vede crângul luminând cu flori,
Lumina lor de-acuma înghețată.
Tu râzi cu tot amarul și adori
Să vezi cum râde lumea zbuciumată
Și veselia asta, cam ciudată,
E una din râvnitele comori
Ce-atrage omul prin a ei căldură
Și bucurie-n starea cea mai pură,
Făcându-l ca să uite de declin.
Așa se scurge timpul și ne pare
Că viața bună capăt nu mai are
Și-abia de auzim al tău suspin...
sonet de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre gheață
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.