În grinda vremii
Amintirile îmi zac în grinda vremii atârnate,
Smerit mă-întorc acasă unde sfințit îmi este locul,
Vânat de timp praful uitării le-acoperă pe toate,
Sărut icoana casei ce-o-îmbrățișează busuiocul.
Prin cotloane învechite scotocesc vreascuri uscate,
Țiuie tăciunii-n vatră și-îndată se aprinde focul,
Amintirile îmi zac în grinda vremii atârnate,
Smerit mă-întorc acasă unde sfințit îmi este locul.
Coc pe plita-încinsă bine turte rumene-afânate,
Scot bostanul din cuptor, tai feliile-n jumate,
Le împart cu frații mei și apoi începem jocul,
Veseli și lipsiți de griji, împlinit ne e sorocul,
Amintirile îmi zac în grinda vremii atârnate.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre smerenie
- poezii despre icoane
- poezii despre foc
- poezii despre amintiri
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.