Norii stau
tornadă peste sat, femeia
ridică poalele casei de lutișor gălbior
armat cu paie vioaie, vi
oaie în brâul cerului înflorat cu aluzii
iubește
cum îi stă bine unui fenomen meteo (?!) a
păsat același bărbat
pe care soldat foarte chipeș
l-a plăcut și tatăl ei șaman comunal pe
când se privea, pluvial, în oglindă
iubește
norii căzuți în marsupiul de
jucărie trimis de o verișoară din australia
în contul clipelor spulberate, ah, în
copilăria lor la comun, la
anii de-atunci
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.