Româncuţa şi mirodeniile

Domnişoara Scorţişoara
A plecat la Timişoara
Să fie cu verişoara,
Domnişoara Cuişoara.
Cum stau ele la taclale,
Hopa ţopa, trei sarmale,
Căinându-l pe Piper,
Că e singur şi stingher
Şi îmi zic, de nu mă supăr,
Să pun boabe de Ienupăr,
Mai ales la tocături,
Pentru rafinate guri;
Eu cu gândul tot la vară,
La aroma de Nucşoară,
Sparg şi frec, apoi, un ou
Şi-l amestec în şodou,
Dar Vanilia din păstaie
Zice că nu face baie,
Ea, în lapte degresat,
Caut Anason stelat,
Prin cutii de tinichea,
Dau în schimb peste cafea,
Foi de dafin, Maghiran
Şi o pungă cu Susan,
Nişte covrigei să fac,
Am găsit şi nişte Mac,
Apoi sun pe majordom
Pentru ceai cu Cardamom.
După multă pregătire,
Insolent, îmi dă de ştire
Că scăpase în pahar,
Boabe de Enibahar,
Nu-i nimic, zic, Alexandru,
Preferam de Coriandru,
Pe când scoate din chimir,
O bucată de Ghimbir
Şi-mi oferă contra greţii,
Tac, căci au urechi pereţii;
Afară-i îngheţ, ninsoare,
Eu mă bucur că am sare
Şi-am să pun de-o mămăligă.
Mirodeniile mă strigă,
Ba mă iau şi-n băşcălie,
La fereşti e vijelie,
Mămăliga, bălăioara,
Frumuşel o tai cu sfoara,
În calupi o pun în lapte,
Stau aromele deoparte
Şi privesc fără de grai,
Cum înfrânte de mălai,
Au rămas azi de căruţă
Faţă de mămăliguţă.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!