Vizită
Mă trezesc năuc din spaimele nopții
ca după o beție cruntă de docher,
pe colț de pat mă-nghesuiau, stingher,
nălucile. M-au vizitat, cohorte, morții
Am trăncănit o groază, pe-ndelete,
fragmente din altă imposibilă viață,
"the end" proiectat spre dimineață,
dans de strigoi și rânjete-amulete
Calvarul nocturn epuizant mă stoarce,
interferență dintre două zigurate arce,
neîntâmplări croite de nenăscute Parce
și cripticul mesaj; tu vizita le-o-ntoarce!
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.