Romanță (3)
Precum un prinț mergea pe alee,
Cu-un buchet de azalee.
Era prima întâlnire!
Ce mult credea el în iubire!...
Îl aștepta o domnișoară
Zâmbind, făcându-l să tresară.
Bucuros, buchetul i l-a dat.
Ea l-a sărutat și-mbrățișat.
El a roșit precum bujorul
Când l-a atins, simțind fiorul
Dragostei dintâi. Făr-un cuvânt
Gândi: Dragostea e lucru sfânt!...
Au stat în parc târziu în noapte:
Îmbrățișări și multe șoapte;
Într-un târziu, la despărțire,
Doreau o nouă întâlnire.
Se întâlneau seară de seară,
Timpul grăbit, ce iute zboară!...
Viața-i frumoasă-atunci, când
Iubirea-și face-un legământ.
Dar deodată ea n-a mai venit...
El, era nebun de-ndrăgostit,
O aștepta în seri la rând,
Cu multe vorbe spuse-n gând...
Pe când, în raza lunii a zărit
Pe ea la braț cu-n alt iubit...
De durere inima-i s-a frânt
Și-a zis: iubire e vorbă-n vânt!
Dar timp-i timp și repede-a trecut...
O altă fată-a apărut,
Zâmbindu-i binevoitoare,
Precum un ghiocel la soare.
S-a îndrăgostit subit de ea,
Uitând durerea ce o avea.
Și-a zis atunci o vorbă mare,
Că dragostea e trecătoare.
Multe și-au spus noapte de noapte,
Cu-mbrățișări și multe șoapte.
Cu timpul, zilele-au trecut,
Deodată nu s-au mai văzut...
Prin minte-acelaș gând fugar:
Iubirea-i vorbă în zadar!
Nu crede-al fetelor cuvânt:
Iubirea-i vorbă spusă în vânt!
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.