Calofile...
respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore...
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaș, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos...
Să fiu brevilocvent nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
și acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample stil subțire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu și-i viu...
Acest rulment imens căruia-i spuneți Galaxie
mă știe și îl chem drept chezășie
în desele momente de... cataplexie...
Cu fruntea-n amintire cad
nu-s beat, încă beatitudine destulă nu-i
ferește-mă de hulă la morți
să nu mă spui...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre amintiri
- poezii despre alcoolism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.