invers
mai du-te-n
ierbi departe să te pască
tauri coborâți din fulgere
furtuni
hei, tristețe,
ți-ai pus ochii
ca niște lame știrbe
pe ceasul meu și-i tunzi
limbile, cifrele data blocată
pe 7
de atunci sunt în fiecare zi
în 7, luna nu mai contează
.
mai du-te-n
ape tulburi hrană
peștilor de inox fostele
intenții de bine
mi-e poftă
să râd în hohot
să țopăi ca un vrăbioi
destoinic, să alerg nici
nu mai contează încotro-ul
Cel mai poftă mi-e să mătur
curtea
în fața casei părintești, strada
până la fântână
mai du-te-n
gară
tristețe
ia trenul spre invers
oriunde voi fi eu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.