Și iată octombrie vine
Și iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reține
Pe veșnicul iubit... efemer.
Și-ți curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă și nuci,
Pătrunde ușor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?
Și-aleargă octombrie, parcă,
La braț cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.
Te-așteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Și-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.
Și iată... octombrie vine,
Parfum de speranță și must,
Se agață și trage de mine
Nectarul... în taină să-i gust.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.