Balanța (genunchi frunte, lipiți...)
«ne iartă nouă...»
pe fundal, o mână din ceară unge
praguri
«greșelile noastre...»
pâclă, trupuri dansând bezmetic
«precum și noi iertăm...»
cerul devine muchie
cea mai ascuțită, păzind
o ușă sferică, o ușă ou!
Înăuntru este ceea ce chemăm Suflet
sau afară?!
«greșiților noștri...»
muchia fulgeră fundalul, mâna
în cădere, ceară
nu-i ceară, praguri răsturnate
«și nu ne duce pre noi...»
lacrima ține pântec greu
nou trup va înmuguri cine
cu pasiune o va duce fără
să-i fie povară?!
«și ne izbăvește de cel...»
care se crede inocent de când omul
ține venin în vasul din lut închinându-l
peste lume, amplificând ecoul durerii!
Acul balanței e cheia condiția «Precum»
grea cât crucea crucilor întâiei golgote
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.