vitralii promise
ferestre curate înseamnă uneori pură
singurã tate
mă uit de vreun ceas
la o fotografie este ca o fereastră
pari moartă
suspendată ca o muscă
pe o panglică lipicioasă atârnând
de tavan
nu respiri, nu ai miros
nu clipești de fapt, nici eu aici
nu te enervezi ca mine acum
vai cât de singuri mai suntem
O, cum vom face noi
curând
ample, vii și luminoase vitralii
ascunzând toate fotografiile
într-o cutie de pantofi
probabil a pantofilor roși așteptând
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre fotografie, poezii despre promisiuni, poezii despre muște, poezii despre lumină, poezii despre curățenie sau poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.