Tăcuta-mi umbră
Mă simt al meu ca un copac
Al nimănui, doar cresc și tac,
Iar cei pe care-i adumbresc,
N-aud că tac, nu văd cum cresc...
Mă simt al meu ca o pădure
A tuturor; nicio secure
Pe toată nu mă pune jos,
Păstrând măcar un loc umbros,
La care vine tăietorul
Să-și pună capul și ulciorul,
Ca un călău setos de sânge,
La un călău ce-n laț îl strânge.
La umbra mea, de dorul tău,
Mă simt al meu tăcut călău.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.