Iertați-mă, prieteni!
Iertați-mă, prieteni! V-am ascuns
trecutul meu de foc și spadă
Și n-am lăsat ca să se vadă
cu câte lăncii m-ați străpuns.
Iertați-mă, prieteni! V-am mințit
când arătam că nu mă doare,
Ca voi să presărați și sare
pe lama rece de cuțit.
Iertați-mă, prieteni! V-am trădat,
n-am ascultat de sfatul vostru
Și am hrănit sub chip de monstru
copilul slab și- abandonat...
Iertați-mă, prieteni! N-am uitat
că voi ați fost și zei și dumnezei
Și- amprenta ghearelor de lei
de pe obrazul meu brăzdat.
În ciobul de oglindă, cu toții suntem goi,
Iertați-mă, prieteni! Iertați ați fost și voi!
poezie de Alexandru Gavrilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Gavrilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.