Iubire, ce-aș fi fără tine?
Tăceti cuvinte,
e nevoie de liniște să-mi exprim
sentimentul cel mai puternic din viitor și dinainte;
Iubirea din cer, din frunza de pin și din țintirim.
Când ochii mei îi întâlnesc pe-ai tăi,
toate gândurile se unesc într-unul singur;
"Te iubesc", răspândit în mări și văi.
Atunci, temeri și incertitudini devin ușoare
ca fulgii de zăpadă în dansul ca o boare.
Să te pierzi în acea celestă privire
e ca și cum ai trăi un vis fără fine.
Iubire, ce-aș fi fără tine?
O frunză veștejită, lipsită de viață,
o picătură de ploaie printre alte miloane
așteptând ca soarele să mă usuce,
sau... aș fi doar o femeie răstignită la Patru-Cantoane,
lipsită de cel mai de preț sentiment înghețat pe cruce...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.