Versuri pentru o pictură

Când frunzele se desprind şi zboară
Sub cerul senin cu lumina-n scădere,
De pe deal toamna-întoarce capul
Şi ne spune, surâzând, la revedere.

Trece-n robă arămie, o regină
Din Orient emanând nobleţe,
Neînfricată şi totodată implacabilă
În mătăsoasa-i blândeţe.

Pretutindeni întregul pământ
Răspunde prietenos privirilor ei,
Ochilor ei plini de gânduri
La amintirea altor zile, la zborul altor porumbei.

Şi-astfel, cu obraji însângeraţi,
Cu inimă veselă,-şi-începe ciclicul exod,
Marea şi intensa aventură
Spre vântoasele meleaguri din nord.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!