* * *
Hai să mergem împreună, undeva, foarte departe
Să ne pierdem pentru-o vreme în tăcerea unei șoapte
Să trăim un vis, ce poate, n-am avut, n-am îndrăznit
Tu să-mi fii veșnic iubire, eu doar să mă las iubit,
Am să-ți curg, precum izvorul, vorbe dulci, lacrimi poeme,
Să îți mângâie obrajii precum macii prin poiene
Și ne-om așeza în taină, lângă apa unui lac
Unde stele voi culege numai ca să-ți fiu pe plac
Doar mă lasă, hai cu mine, timpul repede ne trece
Am să-l rog măcar o seară, să mai stea, să nu ne plece
Câteva secunde, numai, să ne lase liniștiți
Să culegem fructul sacru, al iubirii, fericiți
Aburi dulci ai dimineții, să ne mângâie-n târziu,
Fii-mi tu răsărit de soare, lasă-mă apus să-ți fiu,
Și-n sărutul meu pe buze, doar iubire vei simții,
Hai să mai visăm o dată, că îmi ești și că-ți voi fi
poezie de Mihai Laurențiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Laurențiu Stoia. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.