Beatitudine

Noi bem
da!
să vorbim despre sete

Desfundă
vinul tare
cu mult înainte de ora
când îl vom bea
desfundă-l

Voi arunca dopul
în flăcări
şi el va arde
lacrimele mele înceţoşate

Nu vom lăsa sticla
nebăută
o vom usca
vinul îşi pierde drumul
în cap

Ceea ce iese
odată cu el
nu mai revine

Nu vom lăsa sticla nebăută

Ascultă litaniile
nopţii albastre
plânsul nostru răsună
în pereţii vinului

Vinul
ne iubeşte aşa cum suntem
ne salvează de visuri
şi spectrele viselor
se leagană ca trestia
de-a lungul lacului
unde trece barca serii

Ceea ce ne sfâşie,
iubirea mea,
în carbunii încinşi
face drum spre speranţa
unei bucurii mereu înnoite
şi în vinul ce curge
se scurg litaniile
orologiilor ironice
pâinea pe care o coci
pe plita încinsă
raspândeşte parfumul cald
al omenirii sătule

De credem în aceasta oră
sau nu
ea ne potoleşte foamea

De credem în aceasta oră
sau nu
speranţă, disperare
şi nimic
nimic altceva decât
asta
noi
tu şi eu
în faţa vetrei ameţite
ce râde de iarnă

Vieţile noastre se-amestecă?
Ce ne scapă?
Ceea ce nu ştim
tot misterul acestei clipe
e în ceea ce nu ştim
curgând neobosiţi
în parfumul fructului copt
vanilie
fructe roşii
lemn

Ignoranţa
ne face frumoşi ca nişte copii

Să rămânem ignoranţi
nu vei găsi nimic
sub cenuşă
poţi scormoni cu privirea
vei recunoaşte absenţa
sau n-o vei recunoaşte
caută aiurea

Îmi place când respiri lângă mine
prin răsuflarea ta
iese povara zilelor
înghiţite
în răsuflarea ta
e promisiunea trupului

Răscoleşte cuvintele
beatitudine
răscoleşte tăcerea
vinul
sapă morminte
în pământul pupilelor noastre
umbră profundă
rotundă
fără început şi sfârşit
umbră fără umbră
unde se pierd strigătele noastre
şi sclipesc
scânteile râsului tău.

poezie de Olivier Deck, traducere de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Votează! | Copiază!