Toamna unei roze
Nu-i vorba că plouă, e frig sau vreo vină
a zilei, a toamnei, a visului meu;
E numai dorința, e dorul cel greu,
sau vrea să îmi facă, din suflet, grădină?
E-o roză ce-mi schimbă privirea albastră
în rozul ei palid sau roșu de jar
atunci când îmi vine, de-afară, în dar,
prin spațiul creat într-o veche fereastră.
E splendidă roza ce râde spre mine
cu joaca-n petale și-un verde frumos
în frunzele vii ce se-alintă duios!
Mi-atrage privirea, în joacă o reține,
îmi caută-n suflet un colț luminos,
dar locul e plin, pentr-un joc... de prisos.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.